Să îți dai seama că ar lipsi ceva…Atunci când o sa vezi că nu mai sunt în preajma ta…Să te gândești doar la mine mereu…Și ce ai în jur să îți spună doar numele meu, mereu…

Dorinel are numai patru anişori. Este un copil cuminte, frumos dar cu mari probleme de sănătate. Copilul nu cunoaşte culoarea cerului, nu ştie cum arată un copac, nu vede ce se întâmplă în jurul său, dar mai dureros, nu vede chipul mamei sale.

Dorinel a fost un copil aşteptat. Părinţii săi aveau o fetiţă şi îşi doreau cu ardoare şi un băieţel. Un băieţel, pentru care mama sa este în stare de orice să îl vadă sănătos.Pentru a strange banii necesari intervenţiei chirurgicale, părinţii copilului au deschis cont la bancă. Astfel că, oamenii cu suflet mare, care vor şi pot să readucă speranţa în sufletul familiei Ţilică, o pot face donând bani în conturile deschise la BCR, pe numele Ţilică Mariana:

RO68RNCB0579040596800001, în lei,

sau

RO41RNCB0579040596800002, în euro.

Astăzi 48% dintre europeni au sentimentul că nu sunt bine informați cu privire la drepturile pe care le au. 2013 – Anul european al cetățenilor – este o bună ocazie pentru a reaminti tuturor că: Libera circulație este dreptul cel mai prețuit al cetățenilor. 

În cazul persoanelor care folosesc instrumente asistive (cârje, cadre de mers, fotolii rulante etc.) libera circulație este facilitată prin existenţa accesibilităţilor – rampe cu unghi cât mai mic de înclinaţie – maxim 15º – care înlesnesc accesul persoanei cu dizabilităţi în spaţiile publice, în condiţii egale cu ceilalţi, deplină siguranţă şi independenţă.

În orice comunitate mai puţin familiarizată cu necesitatea şi utilitatea rampelor, acestea se pot împărţi în 3 categorii: optime (indicativ NP 051/2000 aprobat prin Ordinul 649/2001), impracticabile şi inexistente.

Ultimele două categorii subliniate generează handicapul, care este o problemă socială. Vorbind de „social” ne referim la oameni. Toţi cei care se opun sau ignoră amenajarea mediului fizic sunt raspunzători de existenţa handicapului în viaţa persoanelor cu dizabilităţi.

Prin Acţiunea – Concurs ROŢI FĂRĂ RAMPE & RAMPE PENTRU ROŢI, demarată astăzi, cu prilejul Zilei Europei, 9 Mai 2013, dorim:
·    a încuraja tinerii cu dizabilităţi să ia atitudine în privinţa unui drept fundamental;
·    a evidenţia exemplele de bune practici în privinţa accesibilizării mediului fizic;
·    a depista instituţiile inaccesibile persoanelor cu dizabilităţi din Judeţul Botoşani;
·    a colecţiona imagini grăitoare ale mediului fizic accesibil sau handicapant, extreme ce dovedesc respectarea sau încălcarea dreptului la liberă circulaţie al persoanelor cu dizabilităţi.

Tema concursului: DREPTUL LA LIBERĂ CIRCULAŢIE ÎN FOTOLIUL RULANT
Participanti: Utilizatori de fotolii rulante & prietenii lor fotografi din Judeţul Botoşani.
Condiţii de participare:
1. Realizarea a trei perechi de fotografii (3 + 3), ilustrând 3 locuri corect accesibilizate şi 3 locaţii în care persoanele în fotoliul rulant NU au acces.
2. Participantul trebuie să apară în imagini, să găsească locaţiile surprinse ce doreşte a le evidenţia în concurs şi să apeleze la un voluntar fotograf.
3. Lucrările pentru concurs se printează, de către participant, în format A4, pe hârtie cartonată. Imaginile surprinse trebuie grupate câte o pereche pe pagină (un exemplu pozitiv şi unul negativ pe aceeaşi pagină).
4. Lucrările se trimit prin poştă, pe adresa Asociaţiei IHTIS, data limită de trimitere a imaginilor fiind: 15 septembrie 2013. Înainte de expedierea lucrărilor prin poştă, vă rugăm să ne anunţaţi participarea prin E-mail: michi_mihaescu@yahoo.com.
5. Membrii Clubului „FOCUS” din Botoşani, vor evalua imaginile înscrise în concurs şi vor desemna lucrările câştigătoare, care vor face obiectul unei expoziţii care va fi organizată în luna noiembrie.
6. Pe tot parcursul concursului, fotografiile primite se vor publica pe blogul IHTIS şi pe site-urile partenere dispuse a promova acţiunea.
7. Premii acordate participanţilor: câte o revistă editată de Asociaţia IHTIS, ce va include şi lucrările câştigătoare + invitaţia de a participa la lansarea acesteia, prilej cu care se va acorda un Trofeu „surpriză”. Dacă până la finalizarea concursului vor exista locaţii în care s-ar îndrepta situaţia semnalată, vor fi acordate premii speciale.

Bună! Eu sunt Dorinel, am 4 ani şi asta e povestea mea…De foarte mulţi ani mama nu mai spera că va mai avea vreodată baietel, dar eu m-am gândit să-i fac o surpriză. Am 12 săptămâni şi ea încă nu ştie. Abia aştept să o cunosc!
Sunt în burtica ei de 28 de săptămâni, mă simt bine şi ocrotit, dar tare nedumerit sunt când ceva mă smulge de acolo, iar eu nu sunt pregătit. Aş vrea să ţip dar nu pot să respir până când o doamnă doctor mă ajută şi reuşesc să scot un sunet, dar încă nu pot respira. Iau şi o notă, nota 6; nu este o notă mare dar eu sunt mare, am 1200 gr.
Mama e tare fericită, dar eu nu ştiu dacă voi supravieţui primei nopţi. Plămânii mei nu sunt destul de dezvoltaţi nici măcar pentru a primi oxigenul ce intră prin tubul ăsta mare din guriţa mea.
E dimineaţă! Am reuşit dar îmi este înţepat tot corpul, tubul mă deranjează şi mama nu e lângă mine. Nu e tocmai aşa cum mi-am imaginat că va fi, iar când am cunoscut-o pe mama, plangea, dar nu de fericire. La scurt timp m-am şi botezat, de atunci mă cheamă Dorinel Tilica.
Zilele trec … multe perfuzii, transfuzii   o face din nou pe mama sa plângă, dar eu voi lupta în continuare. După două săptămâni mama îmi intinde un deget şi eu îl prind în manuţă şi n-aş mai vrea să-i dau drumu’ A trecut o luna şi jumatate … e o zi mare, nu voi mai fi intubat iar tubul va fi înlocuit cu o măscuţă. E mult mai bine aşa ! La câteva zile mama mă ia în braţe pentru prima oară. Sunt fericit! Stau nemişcat şi n-aş mai vrea să mă mai dezlipesc de pieptul ei.
Parea că totul va reveni la normal, ba mai mult, il cunosc şi pe tata. Ii aud vocea şi mă străduiesc să deschid ochii şi să privesc în direcţia lui. Tata îmi vede pentru prima oară ochii negri şi mari. E copleşit de emoţie. În curând îmi verifică ochişorii şi d-nul dr. oftamolog să vadă dacă vederea mea este în regulă dar n-a putut sa ne dea nici o veste bună. Făcusem retinopatie şi îmi pierdeam vederea într-un ritm alert.
După 3 luni, părinţii mă iau acasa, îmi cunosc surioara, sunt alintat şi răsfăţat deşi din pacate nu-i vad chipul mamei doar o aud. Cumplite au fost acele zile, dar mai cumplit pentru ca in jurul meu auzeam doar voci: mami, tata, surioara si multe alte voci.

O oază de speranţă se întrevede printr-o operatie la o clinica din America: William Beaumont din Detroit care trebuie început de la o vârstă cât mai fragedă, însă costurile sunt cu mult peste posibilităţile financiare ale parinţilor mei. Dacă la început timpul se scurgea în favoarea mea şi cu fiecare zi ce trecea şansele să supravieţuiesc erau tot mai mari, acum timpul s-a întors împotriva mea şi cu fiecare zi care trece se scurg şi şansele mele de a putea vedea vreodată.

Aşa m-am gandit să scriu povestea mea în speranţa că o vor citi destui oameni cu inima bună ce mi-ar putea acorda o şansă să nu mă întreb niciodată de ce sunt diferit de ceilalţi copii, de ce nu mă pot juca, de ce nu pot să-mi îmbrăţisez mama…
Vă mulţumesc că mi-aţi citit povestea, vă mulţumesc din suflet pentru ajutorul vostru!
Cu drag,

Dorinel Tilica

Mai multe informatii si documente doveditoare veti gasi aici:

http://dorintilica.blogspot.ro/

Puteti face donatii aici:

Banca Comerciala Romana, Sucursala Stefan Luchian Botoșani
RO68RNCB0579040596800001 -cont Lei
EO41RNCB0579040596800002 – cont in EURO
Cod SWIFT: RNCB ROBU
Titular cont Tilica Mariana (mama)
Telefoane (Tilica Mariana): 0231.549.15, 0726.453.127

Biserica “Sfântul Nicolae Domnesc” – ctitorită în 1495 de Ștefan cel Mare la Dorohoi – Botoșani