Este martie – un suflu de viaţa. Un final de iarnă (chiar prea geroasă ! ne-au îngheţat şi ramele, una chiar mi s-a fisurat dorind să câştig un „Mărţişor Dorohoian”) şi un început de fiecare dată în forme asemănătoare (apropos, ai văzut expoziţia mea ?). Nu, nu Andersen m-a pus în lumina şi în valoare. Ci Marius, Marius Petrescu ! Şi aici e noutatea, una ! M-a provocat să deschid o altfel de acoladă a timpului, alături de aparent banalii semeni ai mei (Primul protest: împotriva risipitorilor de timp şi de viaţă!).

V-am introdus la evenimentul meu din 14 decembrie 2011, când Marius, a făcut o expoziţie de fotografii cu mine şi cei din breasla mea (nu sufăr de vedetism, ca voi oamenii !) în labirintul existenţei. Desigur într-un unic mod, stilizat. Protestez (al doilea protest !) faţă de cei care patrund în labirint şi ies pe coate şi pe genunchi sau care abandonează căutarea ieşirii (vezi: lenea, ura, minciuna, trădarea, individualismul, fărădelegile…).

Aţi poposit în faţa unei rame ? (ce idee la Marius, să fiu pus într-un chenar !) Eu care port ascunsă flacăra, această invenţie – minune a omenirii ! Chiar lăuntrică… Protestez ! (al treilea protest) Să-i dea şi numele de „fotogramă”! Din nou replic: am vrut să transmitem un simplu mesaj, al lumii pe care ne-o dorim -  simplitatea în ultimă instanţă. Nu ! Nu voi fi cenuşă (reasă) a simplului gest ! Ci voi aprinde frumuseţea vieţii ascunse, tainice ! Gestul meu e lipsit de strălucire, dar a dorit să fie iscoditor, aventuros, detaşat (la care imagine te-ai oprit ? la cea cu noi la plajă ? la cea când tăiem lemne ? ori poate-ţi place cea în care ofiţerul stării civile ne uneşte destinele ? ) Ţi-am descoperit lumea şi m-am descoperit pe mine, neajutoratul, necunoscătorul si speriatul în faţa real – imaginarului ( cât de mult aţi degradat-o, voi oamenii !). Dar suntem deacum personaje de „operă fotografică” -  noi, chibriturile din fotografii nu ne-am propus aceasta ci, să ilustrăm o posibilă Lume, chiar cu drepturi egale, chiar a economisirii şi prevenirii – a se citi „incendiile”. Te chem pe tine privitorule – să fii mai aproape de mesajul meu: cât mai aproape de tot ce-i simplu – formează-ţi ochiul ! -, pentru a ne remodela atitudinea faţă de cele mai neînsemnate obiecte (Recoperă ! Recreează ! Retrăieşte ! Descoperă ! Poposeşte în faţa unui tablou !). Iar primăvara – şi noi ! -, te va ajuta să schimbi frumuseţea bucuriei în bunătate (Numai dacă vei trăi normal !) .

Semnează un simplu băţ de chibrit, dar lider de opinie, într-o zi de „mărţisor” (i-am pus si lui puţin roşu !) 2012.

Lucrarile de consolidare a malului pe care este asezata Sectia de Psihiatrie sunt in plina desfasurare.

In urma alunecarii de teren care risca sa surpe Sectia de Psihiatrie a Spitalului Municipal Dorohoi o echipa de oameni din bete de chibrit au intervenit cu mijloace proprii pentru a consolida malul care aluneca la vale.

Au inceput lucrarile de consolidare a malului pe care este asezata Sectia de Psihiatrie

In urma alunecarii de teren care risca sa surpe Sectia de Psihiatrie a Spitalului Municipal Dorohoi o echipa de oameni din bete de chibrit au intervenit cu mijloace proprii pentru a consolida malul care aluneca la vale.

Oamenii din bete de chibrit, ajutoarele mele de nadejdie, au lansat in lumea lor…o lume imaginara…sigla Clubului Fotografilor Botosani. La eveniment au participat toate personajele din fotografiile mele. Locatia a fost aleasa cu grija deoarece acesti omuleti se aprind foarte repede si au trebuit respectate normele de prevenire si stingere a incendiilor.